O lumină blândă suie-n zare,
Ochii o văd, sufletul tresare!
Pe-aripi de vis ne plimbă-n car divin
Bisericuța satului sublim!
Ca-n povești până-n sat coboară
Păduri de-o frumusețe rară,
Și-i oază de liniște și pace
De Dumnezeu binecuvântate!
În suflul bucuriei sublime
Mă-ncântă frumusețea din tine,
Un colț de rai ești Moneasa noastră,
Unde mereu mă-ntorc ca acasă!
Amin!